Supralegalizarea este o procedură impusă de legislația unor state pentru recunoașterea documentelor eliberate în străinătate. Această procedură reprezintă o confirmare a autenticității ștampilelor și semnăturilor precedente aplicate pe documentele eliberate într-un stat care urmează a fi utilizate în altă țară, și aceasta prin stampila unei anumite autorități.
Supralegalizarea (sau legalizarea consulară) este procedura prin care un stat confirmă veridicitatea documentelor emise pe teritoriul altui stat. Supralegalizarea este cerută de țările care nu au încheiate acorduri bilaterale sau multilaterale privind simplificarea sau abolirea completă a supralegalizării. Supralegalizarea implică proceduri multiple de autentificare a actului și a semnăturilor aplicate pe acestea, astfel încât în ultimă instanță, pe document se vor aplica, de regulă, stampilele Ambasadei sau Consulatului statului de destinaţie, a Ministerului de Externe al acestui stat, a Camerei Notarilor Publici, a Ministerului de Justitie, a Ministerului Învațământului, sau a Registrului Comerțului.
Tipurile de acte cel mai des solicitate pentru a fi supralegalizate în țările care nu sunt membre Haga sunt:
acte de studii: diplomă de bacalaureat, certificate de calificare în diferite meserii, diplome de licență – pentru obținerea contractelor de muncă;
acte de stare civilă: certificate de naștere, căsătorie, sentinte de divorț, atestate de cetățenie – pentru rezidență și căsătorie;
acte juridice: pentru deschidere de filiale și noi societăți comerciale, procuri notariale;
caziere judiciare.